Subscribe: Metropotam - Articole
http://metropotam.ro/index_rdf
Added By: Feedage Forager Feedage Grade B rated
Language: Romanian
Tags:
articol preluat  blogul simply  care    din  mai  pentru  preluat blogul  simply bucharest  super    în  și 
Rate this Feed
Rate this feedRate this feedRate this feedRate this feedRate this feed
Rate this feed 1 starRate this feed 2 starRate this feed 3 starRate this feed 4 starRate this feed 5 star

Comments (0)

Feed Details and Statistics Feed Statistics
Preview: Metropotam - Articole

Metropotam - Articole



Recomandari de timp liber



Published: 2018-01-17T11:00:03+00:00

 



vocea Opoziției

2018-01-17T13:10:00+00:00

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.

(image) Chiar dacă nu-mi place, știu că-s obligat să mă informez despre Capitala noastră. Asta-nsemnează să caut cît mai multe informații în cît mai multe locuri și s-am rădbarea și mintea s-aleg adevărul din toate.

Vă spun foarte cinstit: m-ar ajuta mult dac-aș ști care-i vocea Opoziției – asta, dacă Opoziția ar avea o voce comună.

Și, socot, ar ajuta Opoziția însăși.

Nu-mi place cum merg lucrurile. Nimeni dintre noi nu poate urmări pe toată lumea, tot timpul. Sîntem nevoiți să ne limităm la un număr rezonabil de știri pe care să le digerăm.

Și-i păcat – pentru că dac-o ținem tot așa, o să ratăm multe.

O să ratăm.

E păcat! Opoziția – prin Opoziție eu înțeleg U.S.R., fiindcă P.N.L. este ocupat să fie partener constructiv cu P.S.D. mai ales în consiliile locale, deși în cel general țipă „hoții!” – nu comunică bine.

Diferențele dintre opozițiile pe sectoare sînt uriașe – pe măsura diferențelor dintre primăriile de sector, din păcate…

Nu-i normal, deci, ca dintr-un sector să aud mereu ba de hotărîri inițiate de Opoziție – și chiar votate! – de procese intentate în urma abuzurilor primăriei… și din alte sectoare să nu aud absolut nimic!

Nu-i normal ca un parlamentar U.S.R. din opoziție să aibă o agendă bucureșteană mai clară, mai realistă și mai legată de viața Capitalei decît un consilier local ori general, care-ar trebui să fie în inima lucrurilor.

Nu-i normal să aud mai multe de la opoziția din sectorul 1 și din sectorul 3 decît de la opoziția din sectorul meu, din sectorul 5.

Nu-i normal ca opoziția din sectorul 5 să se-ocupe doar de „problema Cotroceni” și să nu vadă nimic altceva din sector.

Și, mai ales, nu-i normal ca în funcție de interese și facțiuni, s-avem opoziții cu diferite viteze, agende și abordări.




Matty: ultima pe zi

2018-01-17T08:07:40+00:00

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.

(image) Am ajuns la sfîrșitul seriei noastre.

Adică ni s-au terminat toate caricaturile lui Matty apărute în rubrica „Una pe zi” – toate caricaturile pe care le-am avut noi.

Și… am avut!

A fost o întreprindere extraordinară! În aproape cinci ani de zile cred c-am adus lumii mai bine de 1800 de zîmbete; zi de zi – în fiecare zi.

Am ales să încheiem seria cu… începutul ei. E vorba de caricatura publicată pe 15 februarie 1967, cu 51 de ani în urmă. E prima caricatură din seria Una pe zi!

Dar în orice sfîrșit – trist! – e și-un început – vesel!

Pentru că… Matty nu se-nchide, caricaturile nu se-opresc.

Continuăm: am strîns din reviste, din almanahuri, din cărticele, alte și alte caricaturi!

Cu ce-i plăcea lui așa de mult: cu pescuit, cu vînătoare, cu sport, cu viață de oraș și – peste toate – cu humorul cu care s-a privit el însuși.




cu un leu prea scump!

2018-01-16T14:26:41+00:00

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.

(image)

Mega Image face și vinde multe lucruri și ieftine și bune. Cîți oameni nu-și ostoiesc foamea la prînz, seara – ori așa, pe fugă – ba cu ceva rotisat, ba cu ceva preparat.

Mega Image vinde și sandvișuri gata făcute.

În toamnă erau cinci lei.

Acuma-s șase.

Înțeleg scumpirile, înțeleg nevoia prețurilor de-a reflecta realitatea.

Dar nu-nțeleg scumpirea cu un leu a unui sandviș, așa, de pe-o lună pe alta.

Cam prea mult!

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos



Ciorberia 2018 - Festival-Concurs de Supe si Ciorbe

2018-01-16T13:11:51+00:00

Ciorberia 2018 - Festivalul-Concurs al Supelor si Ciorbelor va avea loc duminica, 28 ianuarie 2018, de la ora 12:00 la JCC Bucuresti, Str. Popa Soare nr. 18, cu participarea lui Vlad Robert Petrescu- Master Chef.

(image)

La cea de-a 9-a editie Ciorberia te poti inscrie si participa la concurs cu reteta favorita sau poti sa degusti si sa votezi retetele participante.

Ce vom gasi la Ciorberia 2018:

Ciorberia Copiilor (de la ora 10:00)
Stand cu paine calda cu cartofi & alte specialitati
Stand cu produse israeliene: skedei marak, humus, supa Osem, condimente, Bamba, Bisli.

Mai multe detalii in curand.

(image)

 




Trimite-ți scurtmetrajul la Super!

2018-01-16T10:09:22+00:00

Până pe 20 martie, tinerii pasionați de cinematografie se pot înscrie pentru participarea la cea de-a șaseaediţie a Festivalului Super, un eveniment realizat integral de adolescenţi.

Dacă ai între 14 și 19 ani și ești la liceu, trimite filmul tău completând următorul formular de pe site-ul Super.

Regulamentul complet se află pe site. Deadline: 20 martie.

(image)

Super nu e doar un festival de film care are loc patru zile, odată pe an. Super sunt adolescenții care stau înainte și după ore să încheie parteneriate, să facă fundraising, să scrie comunicate de presă, să selecționeze lucrările care vor avea contact cu publicul. Super sunt adolescenții care așteaptă special call-ul de înscrieri ca să se apuce să filmeze scurtmetraje. Super sunt adolescenții care ajută să răspândească filmele din festival în toată țara. Super e un mediu propice pentru a cultiva pasiunea cinematografică, creat de adolescenți, pentru adolescenți. Super e o comunitate. Și comunitatea asta se va tot extinde, așa ca până acum.”- Ioana Bogdana Neagu, organizator al festivalului SUPER.

Super este primul și cel mai mare festival din România unde se proiectează filme făcute de adolescenți. La Super au loc, în afară de proiecții: ateliere, concerte, expoziții și cursuri de film, toate încurajând arta făcută de tineri.

(image)

Prima ediție Super a avut loc la Cinema Studio în iunie 2013, cu 7 scurt-metraje realizate de 5 tineri regizori, o echipă de 3 oameni și un public de 100 de persoane. La ediția a 5-a, la Cinema Elvira Popescu, am avut peste 50 de scurtmetraje naționale și internaționale, ateliere de film și fotografie, 3 proiecții Super Warm-Up, o expoziție de artă și  petreceri.
În 2017, cu ajutorul a 16 ambasadori, Super a ajuns în 12 orașe, în care au avut loc 13 evenimente: 2 workshop-uri și 11 retrospective. În total, la evenimentele Super în țară au participat peste 500 de persoane.

Regulamentul pentru înscrierea scurtmetrajelor și informații suplimentare despre festival se găsesc și pe:
Pagina de Facebook
Site-ul SUPER.




mereu căcăcios!

2018-01-16T09:08:14+00:00

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest. După cum știți, după ce a murit fostul rege Mihai, Primăria s-a repezit să-l cinstească. Pîn-la urmă, s-au cadorisit cu numele lui parcul Herăstrău și-o bucată din Kiseleff. Mi-e silă? Da’ cum! Mă mir? Deloc! Că doar, așa cum știm, Bucureștiul a fost mereu căcăcios cînd e vorba de nume. Și nu numai pe vremea comuniștilor, cărora le plăcea să scrie și rescrie istoria. Sigur; nu orice schimbare de nume a fost o nenorocire și justificări se găsesc mereu. Căile Plevnei, Rahovei, Griviței au fost botezate ca să ne crească simțămintele patriotice după Independență; aidoma și Calea Victoriei. Și nenumărate străzi și străduțe au primit numele celor căzuți aparînd Patria. Dar bulevarde mari, principale, precum Carol și Elisabeta au fost botezate după capetele noastre încoronate încă din viețile acestora. Ferdinand a primit bulevard cînd încă era doar principe în pole-position… Regina Maria, nici nu ținea socoteala cîte-i purtau numele… Ce să mai zici de ăștia mai mici? Între Războaie, principele Nicolae avea șosea-nspre Tei. „Marele Voievod” Mihai era comună suburbană. N-am mai stat să-l caut și pe Carol al doilea, și el primise încă din pruncie – sigur – vreun cătun-ceva. Plus că parcul Herăstrău i-a purtat numele la-nceputuri. Și-n plus, cu orice prietenie și-nțelegere externă nouă, cîte-o stradă se nimerea cu vreun patron vremelnic; ba vreun rege jugo-slav, ba vreun dictator fascist… Ce să mai zici că nu se deschideau străzi, la cîte personalități ședeau la coadă – a fost o vreme cînd cele două splaiuri ale noastre aveau vreo zece nume, cîte unul de la un pod la altul… și alte zece pe malul cel’lalt! Oamenii înșiși – purtați de năzuința lor de frumos – luptau pentru vremelnica nemurire. Micul propitar care-și parcela o fundătură căuta și el să-și lase numele pe hartă. Ce să mai zici cu vecinii năpăstuiți de vreun botez nefericit? E plină de haz istorisirea bătrînului lingvist Alexandru Graur despre oamenii de pe strada Epicur care nu s-au lăsat pînă cînd primăria nu le-a schimbat numele străzii în… Epicol! Și dup-aia au venit, știm bine, comuniștii – și totul s-a dat peste cap; și chiar nu merită să contabilizăm. Dar merită să ne-nchipuim strădania administrației de-a găsi locul potrivit pentru un Lenin; bulevard? – cam puțin, și dacă nu îi găsim un bulevard demn de gloria lui, nu cumva se interpretează? Așa ca l-au făcut nume de raion. Nici cu vremelnicul Stalin nu trebuie c-a fost ușor: ce să botezi, ca să nu pară nici mai prejos de Lenin? Tot un raion! Dar parcă era mai mic decît raionul Lenin; trebuia să-i mai dea ceva; o piață… o șosea… ajunge? Dacă n-ajunge? – ei, atunci, noroc cu Herăstrăul! Da’ parcă pe toarșu Gheorghiu-Dej nu l-au făcut raion în timpu’ vieții, ca pe vremea lu’ regele… Ei, nici nu prea mai conta așa tare toponimia stradală – puterea se arăta prin nume de fabrici, din industria de unde trebuia să se simtă că vine progresul. Și după comuniști, cît de cît, am mai reparat una-alta, fără să fim ocoliți nici de nedreptate, nici de prostie… Cîte schimbări! Peste cîte, cu haz, înțelepciune și vopsea proaspătă, s-a tras plapuma uitării! Așa că, dragii moșului, stați liniștiți: este sută-n mie îndreptățită pățania de-acum a Herăstrăului – și, peste toate, justificată istoric.[...]



Matty: una pe zi

2018-01-16T08:07:16+00:00

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.

(image)




Din zbor – Limba română (XXIII) – I

2018-01-15T14:17:52+00:00

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.scris de C. D. Mocanu „Dacă aș fi grădinar mi-aș sădi cuvintele în pământ: iar din ele ar încolți cândva, limba română.” „În România, limba oficială este limba română.” [Constituția României, Titlul I, Art. 13]. Am pretenția ca președintele României, oricare ar fi acesta, să cunoască și să vorbească perfect limba oficială a țării mele. Românii îl urcă în dealul Cotrocenilor ca să slujească națiunea iar limba neamului meu, „limba vechilor cazanii”, este un simbol național, un element definitoriu al identității naționale și culturale, este o valoare „moștenită, creată, tezaurizată, asumată, apărată, afirmată universal și utilizată” de poporul român „pe teritoriul său de sorginte numit” România. Milioane de conaționali, oameni simpli, anonimi neatârnați de vreo demnitate publică, cinstesc limba moștenită din moși-strămoși vorbind-o corect și păstrând-o cu grijă fără să fie obligați de fișa postului. Doar din patriotism. Limba română e România. Mânat de curiozitate, am vrut să știu dacă actualul președinte al țării mele, onorându-și obligațiile, face parte dintre aceștia. Iată ce mi-a fost dat să aflu: Luni, 9 septembrie 2017 domnul Klaus Werner Johannis a participat, în București, la festivitatea organizată de Colegiul Național Gheorghe Șincai pentru a marca debutul anului școlar dar și împlinirea a 125 de ani de când prestigioasa unitate de învățământ face performanță în domeniul instruirii și educației. Președintele țării mele nu a ratat ocazia de a transmite asistenței (și nu numai) câteva gânduri bine simțite, potrivite ca nuca-n perete cu cele două evenimente. Printre altele, întâiul demnitar român a spus: […]„Din păcate sunt mulți elevi în România care încep anul școlar fără manuale sau în clădiri care nu respectă standarde minime. Se pare că de fiecare dată începerea noului an școlar pe unii îi ia prin surprindere. În România anului două mii șaptâșpe (2017) soluția salvatoare a ajuns să fie reintroducerea și reîntoarcerea la metode de mult apuse ca de exemplu manualul unic sau recentralizarea la București a tuturor lucrurilor care au întâmpinat dificultăți la nivel local. Această abordare nu este cea bună. Legea educației trebuie să înceteze să mai fie un pazăl (puzzle) al cărei piese se schimbă continuu pierzându-se astfel imaginea unitară.”[…] Ia uite! Președintele țării mele dă în gard cu oiștea limbii române. Să zăbovim o clipă și să ne aplecăm asupra textului! Stilul acestuia este complicat, lipsit de claritate, nepotrivit. Concluzii și sentințe alăturate de-a valma, fără un fir logic, anulează mesajul care se cuvenea să sublinieze importanța și semnificația evenimentelor sărbătorite. Cuvintele bolovănoase, colțuroase, alese fără pricepere și fără fantezie dintr-un vocabular sărăcuț mă fac să cred că autorul (o fi președintele țării mele?) este restanțier la lecturile consistente, de bună calitate. Utilizarea adjectivului apus – apuse (cu sensul de dispărut – dispărute pentru totdeauna,ex. Vremuri apuse) împreună cu substantivul metodă – metode (metode de mult apuse) se adaugă inventarului de stângăcii stilistice. Forma rostită  unșpe, doișpe, treișpe … nouășpe a numeralului compus este un element de limbaj colocvial, neacademic, și nepermis de normele limbii române, specific celor cu o instruire deficitară. Folosirea acesteia de către oricare demnitar, de la primar la președintele țării mele, în ocazii oficiale, este dovada neștiinței sau a ignoranței, ambele imputabile și condamnabile. Și nu e tot! Va urma.[...]



KungFu King: bun de tot!

2018-01-15T09:08:33+00:00

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.

(image)

Ce lucru bun a făcut KungFu King cînd a deschis la noi în Rahova! Din toamnă pîn-acu’ am tot comandat de la ei… și nu-mi vine să m-opresc.

Da – bună mîncarea! Bună de tot!

Mîncare chinezească pentru acasă cu gust de mîncare chinezească de restaurant – ca să ne-nțelegem cum stă treaba. Nu-i de mirare că-mi place.

Și KungFu King e pe val; a deschis al patrulea centru – în Titan, la Auchan.

Comandați cu încredere. Întrece pe toți ceilalți care livrează-n București.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos



Matty: una pe zi

2018-01-15T08:07:53+00:00

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.

(image)




plimbare de frumusețe printre reclame

2018-01-14T11:40:51+00:00

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.de Ando și HM Mereu, mereu omul s-a preocupat de frumusețe – și cînd preocuparea asta s-a transformat și-ntr-o industrie, a apărut și fireasca reclamă. Anuarele, revistele și ziarele de-nceput de secol – secol trecut – începeau să ne-ndemne să cumpărăm lucruri și lucrușoare cosmetice…  Cu siguranță, însă, că cea mai abundentă perioadă a fost cea interbelică. Avîntul Țării, cheagul pe care-l prindeau orășenii, bunăstarea și consumerismul îți dădeau coate: cumpără! frumusețea e o obligație! Nu sîntem nicidecum primii care s-au gîndit să spicuiască printre reclame – mai ales printre cele apărute în revista „Realitatea ilustrată”. Vedem – din ele – că și-atunci ne preocupau cam tot aceleași lucruri ca și azi; și că orice mergea, dacă suna serios. Grasul trebuie să slăbească, chelul să-și îndesească părul, gura să miroas-a flori, pielea să fie tonică. Răceala de sezon trecea cu frecția „Diana” – dacă trecea sau era doar… frecție, cin’ să știe?  Strălucirea reclamei din aceste vremi fericite slăbea după Război. Parcă și interesele oamenilor erau altele – se vede că produsele cosmetice nu mai erau cele mai importante. Locul lor era luat de adjuvanți diverși pentru bucătărie; de purgative „ce se găseau din nou” ce calmau stomacul obișnuit cu mîncarea pe sponci; cu leacurile contra rîiei… Era greu – și din reclame se simte cel mai bine greul: „am scăpat de războiu, vom scăpa și de ploșnițe”… [...]



Case căzute 213 – Str. Biserica Alexe 1

2018-01-14T09:10:53+00:00

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.

Din Calea Șerban Vodă veche, pe-o străduță:

(image) (image) (image)

mai multe despre Case căzute




Matty: una pe zi

2018-01-14T08:07:06+00:00

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.

(image)




mîncare prea eficientă

2018-01-13T11:51:16+00:00

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.

(image) Zisăi să văd ce-i cu „Condimentalul” ăsta, ținut de „Calif”.

Nu pot să zic că m-a dat pe spate.

Cine-și închipuie că aici se găsește șaorma, se-nșeală. Pentru șaorma te duci la „Genin”, la „Haleală” – aici (precum și-n alte mîncătorii pentru corporatiști) șaorma e reinventată.

Da, are lipie; da, în lipie e și carne…

… dar atît; pentru că rezultatul e cu totul altceva; cartofii nu-s prăjiți, abundă și niște legume fierte – nu poți zice că kebabul e rău: nu-i! Nu mă supără că-i altceva; ci doar că acest altceva nu-i spectaculos.

„Condimental” – fiind creat aproape exclusiv pentru pauza de prînz corporatistă – a trebuit să fie eficient: adică pe gustul și măsura clienților. Comenzile ți se iau cu zîmbetul pe buze; după ce plătești ești asignat unui ghișeu de unde să-ți iei mîncarea; dacă e s-aștepți prea tare să fie gata, ești trimes la masă c-o drăcie care bîzîie cînd mîncarea-i făcută, și doar te duci să ți-o iei.

Toți cei ce taie legume, coc lipii, jupoaie kebabul, împăturesc, cîntăresc, împachetează au căști, sînt teleghidați; cu toate astea, bulucul de la ceasurile prînzului nu-i gestionat cum se cade. Cel care comandă același lucru în fața ta îl poate primi cu zece minute întîrziere față de tine.

E drept; „Condimental” are-a face nu doar cu cel care vine să mănînce o ciorbă la masă, ci și cu acela care ia, pentru tot biroul, 20 de kebaburi.

Dar eu prefer iureșul aiurit de la un „Dristor”, de pildă – unde bonurile cu număr sînt înlocuite de spectacol, de dialog, de viață.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos



Case căzute 212 – Str. Ion Cîmpineanu 7 și 9

2018-01-13T09:00:32+00:00

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.

…o jumate putredă dintr-o bucată de stradă pentru care am o slăbiciune inefabilă.

(image) (image) (image)

mai multe despre Case căzute