Subscribe: Literatura Romana, Poezii, Cultura
http://www.poezie.ro/rss.php
Added By: Feedage Forager Feedage Grade B rated
Language: Romanian
Tags:
care  cum  când  din  este  fără  iar  mai    pot să  silviu somesanu  sunt portaluri  sunt    în  într  şi  și 
Rate this Feed
Rate this feedRate this feedRate this feedRate this feedRate this feed
Rate this feed 1 starRate this feed 2 starRate this feed 3 starRate this feed 4 starRate this feed 5 star

Comments (0)

Feed Details and Statistics Feed Statistics
Preview: Literatura Romana, Poezii, Cultura

Poezii, Literatura Romana



Poezie din Romania



 



abătut - de Silviu Somesanu
mă izolez în gând puţini observă ceva în fapt îmi caut un refugiu unde să mă regăsesc pe deplin tu ştii asta şi nu-i dai valoare respecţi zona de meditaţie de fapt atunci nici n-aud mă cufund în linişte adâncă oamenii sunt diferiţi şi curioşi dar au respectul trăirii interioare rosti



Mimoza cu picioare la Brăila - 2017 - de Ruse Ion
Teme: 1 -Mimoza - 2 epigrame; Impudica la plajă Păşind, cu ample unduiri, Îi bagă-n boală pe holtei Care-o dezbracă din priviri, Deşi ea poartă doar... cercei. Demoazela Roşeşte doamna, cea distinsă, Ca juna de la pension, De vreun bărbat când e



Urcare și coborâre. Intersecția 13 - de razvan rachieriu
Idealurile urcă ființa înspre superlativul ce poate lua ca ipostaze beneficul, pozitivul și fericirea iar ternul ce golește viața de entuziasmul creator de energii revigorante sublimând ființarea coboară ființa în bolgii sau în neant sau în genune sau în



stepe fierbinți - de holobaca gheorghe
pândesc ochi de lup din tufișu-nghețat își strâng mările-n larg copiii la piept fundalul a încremenit într-un gest penița-i cu vârful în cerneală uitat astfel mâna regelui amână discret măcelul în rame dinainte cadrat curg roiuri de roșii revolte-n palat că foaia de



das - de Marinescu Victor
astupă-ţi urechile închide ochii şi rămîi singur lasă cuvintele să te dea înapoi îndepărtează-ţi sinele cînd singur nu mai reprezintă nimic pentru nimeni atunci TACI taci fără a privi   acolo începe poezia.



fericirea nu e doar în taverne - de Ştefan Petrea
nu plânge-ndoliindu-mi hazuri rare clădind pe-obraz spre gură apeducte și nu rodi tristeții noastre fructe luând tenebrei fada apărare. secunde vin prin vremii oviducte să iasă Ou de clipă și zburare; mai șterge-ți, dragă, neagra supărare că prunci de albe păs



adio - de Ioan Postolache-Doljeşti
că sunt portaluri către alte lumi eu pot să cred dar mă-ndoiesc de frica morţii gânduri se urzesc că sunt portaluri către alte lumi trăind secunda de-azi pe mîini în omenesc banal firesc eu pot să cred dar mă-ndoiesc că sunt portaluri către alte lumi misterioasă lume eşti şi tu şi ca po



glie în singurătate - de Ştefan Petrea
singurătăți tot vin pe-a minții glie, tămâia e un act de indecență, în liniștile tale-o excrescență mustind de Om rodind melancolie. în strigăt colosal de existență s-a mistuit ca-n foc o bătălie în ce era și ce o să mai fie ducând un gând spre propr



O teorie a minciunii - de Alex Vlad
*OBS - Lucrarea oferă o perspectivă asupra intersecției dintre semiotică și concept în arta actorului. 0. Mic dicţionar de termeni* COD – (Conform teoriei lui Umberto Eco): sistem de semnificare care cuplează entităţi prezente cu entităţi absente; asociere între planul expr



Algoritm literar, nr 2 (20), 2017 - de Ioan Barb
A apărut revista Algoritm literar, nr 2 (20), 2017! Din cuprins: Silviu GUGA - Soarta ineditelor; Călin VLASIE - PSITTEY(Scrisori); Cornel UNGUREANU Bucovina - Imagini şi cărţi; Ioan BARB - poeme; Crișu DASCĂLU- Strategii identitare și politici culturale; Al. SĂNDULESCU - Melancolicul seni



drumeţie călare - de Silviu Somesanu
dintre munţi soarele coboară pe văi cu mângâieri pentru fiecare arbore câmpia îl primeşte îmbujorată ca o fată la primul sărut strâng calul de coamă înţelege totul n-am nicio grije ştie drumul şi se grăbeşte eu doar privesc cum dealurile se-mbracă-n lumină



dacă - de Dumitru Sava
aflat în retragere privesc trist și neputincios cum în prag de centenar ne joacă pe degete unii care și-au trădat limba și își reneagă sângele de nu mă credeți studiați măcar istoria ungurilor un popor de alogeni desnaționalizați prin voia papei vorbitori



Anii ce fură - de Serban Moescu
Anii ce fură sunt urmele lehuze Lăsate-n trupul gornic al timpului în doi Cărări de taină amirosind pe buze Tot freamătul pădurilor adulmecate-n noi Drumari am fost şi suntem răstimpului străjeri Ţinând cu mâna-n mână făptura celuilalt, Pecetluind intrările prinoaselor tăceri Prin os am tra



dragoste - de Madalina STATE
eram înţeleşi să rămânem tăcuţi două voci care vorbeau doar înăuntru apoi tu t'es cassé în limita zimţată a unei tăcerii fără vise rămasă singura cu toate celelate instrumente de tăiat cuvinte nespuse zgâriam hârtia cu dublura mâinii tale legată strâns de a mea dreptă îmi lipseşti resinte



vid de percal - de holobaca gheorghe
fantome de străzi și umbre opace se surpă-n vid de percal cu himere se frâng lumini din ore efemere și pradă sărbătorile de pace oglinzi și mări lustruiesc în tăcere chiar dacă furtuni doboară catarge prietenii vechi cu spirit sagace discern ce-i etern în ploi pasagere rea



Priviri ascunse - de Raluca Gherghel
Eram copil în curtea bunicilor, tu erai ascuns la vecini şi mă priveai în fiecare dimineaţă. Teiul din faţa porţii ne ispitea într-o poveste, începea în tâmpla ta şi împrăştia amintiri când număram clipele. De m-aş trezi cât mai sunt tânără să mă întorc acasă... Tu ai uitat de mult, eu



nimic nu e întîmplător - de Marinescu Victor
feribot marginea noastră este pământul oricât de sus am zbura şi marea are margini oricât am vorbi despre suflet /a vorbi/ altceva nu mai avem am sărit de pe un munte pământul este casa mea am sărit într-o mare același pământ este am sărit în mine iubindu-te şi am schimbat ceva şi undeva într-



Marți - de Andrei Vlad Popescu
E miezul nopții, ce fenomen banal cum zilele se tot sărută ca fiind ceva normal. O zi de marți! Aș vrea să o opresc, să nu s-o las să plece, să pot să te-ntâlnesc. Am s-o atârn ușor în mii calendare în taină s-o sfințesc c-o lumânare, iar tu să vii la mine numai la mi



Un continent târziu retrocedat - de Ioan Grigoraş
- Şi iarăşi vin castanii să ne certe C-am mai lăsat o toamnă între noi Cu buze gri şi braţele inerte, Cu ploile ce nu se-mpart la doi. Ne dă cu rest această împărţire Şi anii trec, oricât i-am ignorat, Cu întâlniri de gradul trei, iubire, Pe-un continent târziu retrocedat. Miroase iar a



Final neașteptat - de Aurel A. Conțu
Românul este un personaj tragic, prin excelență, așteptându-se la ce-i mai rău de la viață (chiar și atunci când n-are motive s-o facă!), fără să ducă lipsă de unele defecte specifice omului, în general, cum ar fi invidia, ura, gelozia, dușmănia, cearta ori cârteala, ca să n



Ascensiune - de Cristian Petru Balan
Virtuțile, credința, culanța, iscusința Ne toarnă-n inimi pace și-n trupuri forțe mari, Iar noi sporim prin ele și-ajungem tot mai tari, Așa cum leacul tare învinge suferința. Virtuțile ni-s aripi, credința-i energie; Eforturile noastre n



Neobosite, aceste nave spațiale ale gândului - de Aurel A. Conțu
Chipul tău tremurând în oglinda apei mi-a rămas întipărit de-atunci pe retină din când în când inima aruncă răutăcioasă cu săgeți otrăvite parcă le și aud înfigâdu-se-n lacrimi (îți mai amintești cum ne întreceam la aruncatul cu pietre cum socoteam care piatră țopă



Borcanul cu nasturi (4) - de Paul Alex
despre ochii albaștri în care am naufragiat de bună voie până ce pielea mi-a devenit fină ca lemnul plutitor despre femeia ce s-a vopsit în culorile lunii și s-a lăsat pradă foamei lupilor mei despre femeia care știa fiecare stea după nume orb fiind m-a sărutat pe frunte



iar visul a crescut ca o tumoare - de Ştefan Petrea
iar visul a crescut ca o tumoare pe partea dinspre-amurg a ființării în brațele divine-a renunțării, nu de Hristos, dând patimii culoare... s-a dus o veste din vileag al țării în haz eterna Punte de ne doare că Moartea zace-n liniștei pudoare și bea din vechea



caută semnul uitat - de Silviu Somesanu
deschid ochii şi tac caut o scăpare din învelişul amorf pe unde lumina-şi schimbă nuanţele spre margini fără sfârşit. nu ştiu de ce mă tot gândesc e un impuls din preistorie de la facerea lumii m-am încărcat cu toate moştenirile fără să am de ales. tu citeşte numai ce scriu poate fără



casa cu păpuși - de sophia elisa coreli
fereastra ta era cea mai frumoasă din cartier cu petuniile acelea în cascade și perdeluța dată ștrengărește într-o parte focul meu era că nu prindeam niciodată nici o mișcare dinlăuntrul acelei case somptuoase și neatinse de timp ca un muzeu al bunului mers la



un abur de toamnă plutindu-mi pe tâmple - de sophia elisa coreli
am pornit așa cu mâinile goale și c-un abur de toamnă plutindu-mi pe tâmple nu știu de-i seara târziu sau dimineața devreme dar oboseala asta îmi de demult târcoale și cum nu e nimeni.... nicăieri să mă cheme ultimul act îl aștept să se întâmple ieși tată,



Înger cu chipul smolit - de Getty Voinea
În conul de umbră las timpul saĂ curgă, să nu te încrunți înger cu chipul smolit sunt călătorul cu aripi violet ca apa mă strecor printre metehne ca șoimul arcuiesc o aripă când mă afund... Din cupe amare-am sorbit lacrimi s-au frânt pe obraji dar pasul Îincă e viu , cu talpa



când te aşezi la marginea hârtiei... - de viorel gongu
Când te aşezi la marginea unei file albe cuvintele se apropie şi se aşază ele ştiu în ce ordine în interiorul fiecărui cuvânt este un gol aparent pe care dacă-l loveşti cu dragoste şi linişte se aude un sunet unic care deschide o poartă un fel de sesam O geodă o grotă un balon de s



Mulțime de intersecții. Ultimul cuvânt - de razvan rachieriu
Viața e formată dintr-o mulțime de intersecții văzute ca puncte nodale ce provoacă schimbări în rutina, stereotipia și obiceiurile străbătute de om zilnic însușindu-și timpul pe care-l împarte în porții temporale gestionându-l așa cum vrea el P